Anton Vlad, de la Expo 24 România, ne vorbeşte despre obstacolele întâlnite în organizarea celei de-a doua ediţii a Vending Expo din Noiembrie, dar şi despre diferenţele dintre un târg şi o expoziţie şi cultura vendingului românesc…

Ce aduce nou această expoziţie în 2011?

În primul rând, se schimbă locaţia, păstrând însă luna de desfăşurare; Noiembrie. Apoi, Vending Expo 2011 se departajează de zona de entertainment, pentru că prima ediţie a fost făcută ca o ediţie pilot. Locaţia cea nouă are 4.570 metri pătraţi, din care sunt alocaţi pentru Vending Expo 2.200 de metri pătraţi, locaţia fiind peste tot ceea ce există în momentul de faţă pe piaţă. În plus,  e vorba de o hală pe care noi o amenajăm şi atunci există tot interesul să iasă bine. Are climatizare şi curent electric de orice putere, branşamente de apă, acces la internet, spaţii de parcare de-ajuns, pentru că e într-o zonă centrală (Bucur Obor este chiar zonă zero). Cam acestea ar fi avantajele prinicipale, dar vom oferi şi servicii de înregistrare, ticketing, garderobă, masă… Aici e vorba de un fel de fast-food modern, creat în colaborare cu cei de la Snack Attack.

Care este numărul estimat de vizitatori?

Asta e o întrebare mai dificilă. Anul trecut au fost 4.500 de intrări, cu tot cu zona de gaming. De aceea, vom avea un sistem de scanare. Totuşi, este posibil să crească cu vreo 20% numărul de vizitatori, pentru că vendingul e o piaţă în continuă creştere.

Cei care au participat anul trecut au fost mulţumiţi…

O singură firmă a avut critici de făcut. Ceilalţi au fost bucuroşi, în primul rând pentru că au venit vizitatori de specialitate. Tocmai de aceea la nici o expoziţie de genul acesta nu trebuie făcută o publicitate generală, asta e o greşeală de organizare. Vizitatorul de expoziţie nu se aduce prin publicitate generală, ci prin punct ochit, punct lovit. Vorbeşti cu el direct şi îi explici ce va găsi acolo. Nimeni nu vine la o expoziţie să caşte ochii, ca la târg, ci numai dacă-l interesează businessul.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca VendingExpo să devină o tradiţie?

Într-o piaţă expoziţională normală, înregistrările la o expoziţie încep când s-a terminat cea din anul anterior. Eu, ca organizator, ştiu astfel foarte bine care sunt intenţiile pentru anul următor. Dar în România lucrurile stau diferit, cu foarte puţine excepţii. Acum mai avem cinci luni până la VendingExpo şi sunt înscrise doar câteva firme, iar ca intenţie toţi spun că vor să vină, dar concret aşteaptă. Nu ştiu de ce aşteaptă. Dacă ei se vor înscrie cu două luni înainte, va fi foarte greu şi pentru noi şi pentru ei, pentru că le va fi greu să se organizeze. Expoziţia riscă astfel să ajungă din nou un satelit al entertainmentului, ceea ce nu-i bine. Am văzut că şi bulgarii integreaza vendingul într-o expoziţie de gaming. Dar nu asta e soluţia. Vorbim de alt tip de vizitatori. E drept că sunt oameni care au interese comune, dar, în general, fiecare industrie are drumul ei.

Eu ca să pot să organizez, trebuie să primesc semnele potrivite cu ceva timp înaintea expoziţiei. Au fost învăţaţi prost din cauza practicii, prin faptul că alţi organizatori n-au încercat să atragă expozanţii cu minim şase luni înainte. Altfel mai bine nu o faci. Firma-mamă, spre exemplu, trebuie să acorde buget celui din România, iar bugetul se face o dată pe an! Organizatorul trebuie să se încadreze într-un calendar internaţional. Plus că orice întârziere costă, fiindcă asta înseamnă reconfigurarea continuă a expoziţiei. Dacă au spus că expoziţia a fost peste aşteptări, nu înţeleg această reacţie întârziată.

Spuneţi-ne mai multe despre felul în care sunt tentaţi anumiţi vizitatori să vină la eveniment…

Noi la începuturi aveam un grup de oameni, patru angajaţi, care făceau numai treaba asta. Acum totul e externalizat. Avem o bază de date cu operatori sau instituţii, nu pe toţi, dar una destul de mare. Luăm legătura cu directorul comercial şi îi trezim interesul pentru a veni la expoziţie. Un element important sunt revistele de specialitate. Anul trecut, spre exemplu, neexistând revista Vending Inside, nouă ne-a fost mai greu să facem cunoscută expoziţia. A fost greu, dar totuşi i-am adus! Pentru a fi o reuşită în continuare, trebuie să avem suportul tuturor din domeniu, pentru că Vending Expo este, până la urmă, un eveniment dedicat lor.

Cum vedeţi piaţa de vending românească?

Personal, cred că pe piaţă vor rămâne operatorii mijlocii şi mari, iar cei mici vor dispărea. La un moment dat, se vor introduce şi reglementări clare. Acum e perioada de acum cinci ani din gaming, când a fost acel boom şi toată lumea aducea aparate, până la venirea reglementărilor. La un moment dat, statul se va prinde că în vending se mişcă lucrurile. Numărul mare de aparate va sări cuiva în ochi la un moment dat şi cine ştie ce le va trece prin minte celor de la Finanţe. În cadrul expoziţiei ar fi bine să existe conferinţe care să trateze aceste subiecte, dar nu pot să le susţin eu. Îmi trebuie o asociaţie care, sigur, momentan nu există, dar care să vorbească despre probleme reale: igienizare, calitatea produsului, legislaţie, etc. Eu nu mă pot apuca să vorbesc despre vending la acest nivel, fiindcă ştiu atât cât trebuie să ştie un organizator. Eu sunt dirijorul, ei sunt cei care trebuie să vină să “cânte” în expoziţie. Iar dacă vin pe ultima sută de metri si aleargă cu instrumentele după ei ca să ajungă la “concert”, acesta va fi “cântat” de nişte oameni transpiraţi, cu corzi lipsă.

Iar dacă unora dintre ei li se pare irelevantă participarea la o expoziţie este pentru că până acum mulţi organizatori le-au făcut prost. Ei nu-şi dau seama că pe lângă expozant, trebuie adus şi vizitatorul dedicat acestuia. Într-o expoziţie vorbim în primul rând de contractare, dar expoziţia înseamnă şi promovare, colaborare, studierea concurenţei, în cadrul unei expoziţii fiind expuse produse noi, ce urmează a fi lansate. În plus, mai este şi farmecul de a fi toată lumea dintr-o industrie anume strânsă pentru o perioadă scurtă în acelaşi loc, indiferent că-s prieteni sau duşmani. Expoziţia nu e un talcioc! Iar multi organizatorii n-au înţeles asta nici acum, din păcate. Lipsa de educaţie în domeniul organizării de expoziţii la noi este mare. La Londra, spre exemplu, înscrierile se închid cu două luni înainte datei de începere, fiindcă sunt foarte multe lucruri de rezolvat, de la amenajarea standului si transportul echipamentelor destintate expunerii, până la rezervări de avion sau camere de hotel. Pe mine, firmele mă întreabă până când se pot înscrie… Asta e diferenţa, din păcate.

Care ar fi principalele atuuri ale echipei voastre?

În primul rând, vechimea. Avem 12 ani în domeniu şi colaborăm cu oameni care au experienţă mai mare ca a noastră, ceea ce ne ambiţionează şi perfecţionează. În al doilea rând, noi suntem o firmă organizatoare de expoziţii, nu de târguri. Târgul este pentru publicul larg, expoziţia este pentru specialişti, iar noi asta am învăţat. Noi ştim cum să aducem vizitatorii şi expozanţii pentru segmente clare din industrie. Că fac o expoziţie pentru sistemul educaţional sau una pentru gaming, e, în mare, acelaşi lucru pentru mine. Un organizator care face un târg pentru bebeluşi, este într-o altă postură. El ştie să aducă publicul larg. La o expoziţie se lucrează altfel.

Alt atuu este spaţiul pe care-l avem. Pentru noi, organizatorii, era un calvar acest aspect, pentru că la Romexpo, spre exemplu, preţurile erau enorm de mari şi serviciile nu se ridicau la nivelul cerut. În alte locaţii la fel, trebuia să insişti foarte mult.

Acum investim în propiul centru expoziţional, East Expo. Pe lângă dotările standard, oferim în plus expozantului şi alt tip de facilităţi. Avem deal-uri cu diverse hoteluri. Nu este discountul mare, dar hotelurile din zona centrului de expoziţii vor da mai ieftin camerele de trei stele. Avem contacte cu societăţi care se ocupă de hostess. Acum vreau să obţinem reduceri la tarifele de zboruri. Cu alte cuvinte, când expozantul e mulţumit, amândoi avem de câştigat.

tradiţie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*