Alegerea sistemelor de plată este importantă pentru a asigura buna funcţionare a echipamentelor care necesită încasarea de bani pentru bunuri sau servicii.
Din grupul de sisteme de plată amintim câteva: acceptoare de monede şi jetoane, acceptoare de monede cu plata restului, hoppere pentru plată de monede şi jetoane, validatoare de bancnote, validatoare cu plata restului în bancnote, cititoare de card magnetic, cu cip, RFID. Pentru un echipament automat gata fabricat, alegerea este determinată de următoarele aspecte:
Tipul de controller care este instalat
Un controller asigură funcţionarea întregului echipament, inclusiv a sistemelor de plată. În funcţie de produsele sau serviciile oferite, controllerul a fost conceput pentru a controla tipuri de sisteme de plată capabile să asigure încasarea banilor în locaţiile specifice pentru care a fost realizat.
Interfeţele şi protocoalele prevăzute
Un automat este conceput şi realizat să utilizeze anumite interfeţe şi protocoale. În industria de vending încă se mai utilizează interfeţe paralele (pentru echipamente simple), dar s-au impus cele seriale Executive şi MDB. Pentru acestea din urmă se utilizează interfeţe specifice cu număr diferit de conectoare:
– Executive cuplată cu 2 mufe, una pentru alimentare cu 24Vca (mai mare, cu 15 contacte), cealaltă cu 3 fire pentru date (mai mică cu 9 contacte);
– MDB cuplată cu o mufă (cu 6 contacte) pentru alimetare cu 24Vcc, plus 3 fire pentru date;
Tipul de echipamente de plată pentru care a fost realizat automatul
În funcţie de valoarea produselor/serviciilor, de necesitatea de a plăti rest în monede şi/sau bancnote, de locul de utilizare public sau închis, etc, pentru care a fost produs automatul, se aleg sistemele de plată corespunzătoare.
Pregătirea mecanică a echipamentelor pentru montarea sistemelor de plată
Prin convenţie între producători, echipamentele automate sunt pregătite de fabricant pentru a putea primi sisteme de plată specifice. În uşi sau pereţi sunt practicate deschideri, sunt prevăzute mecanisme de prindere, sunt montate jgheaburi pentru circulaţia monedelor, toate standardizate la nivelul industriei. De asemenea, toţi producătorii de sisteme de plată le realizează respectând acelaşi standard. Orice cerinţă suplimentară sau abatere de la ceea ce a conceput producătorul impune utilizarea unor cutii, practicarea de tăieturi suplimentare, utilizarea unor adaptoare, extensii, etc.
Gradul de securitate dorit în tranzacţionarea cupiurilor
Un automat simplu, cu produse ieftine, poate funcţiona şi cu sisteme de plată mai puţin sigure, dacă se consideră că nimeni nu falsifică cupiuri de valoare mică. Dar acest lucru nu este real. Unele acceptoare sunt pur şi simplu inundate cu şaibe metalice fără valoare, primite în locul monedelor şi acest fapt trebuie să dea de gândit celor care fac rabat la gradul de siguranţă al sistemelor de plată pe considerentul alegerii prețului cel mai mic.
Gradul de utilizare al automatului
Automatele sunt concepute pentru volum de utilizare diferit. Sunt automate realizate să asigure zeci de tranzacţii pe zi, dar şi echipamente concepute pentru 750-1.000 vânzări pe zi. Este evident că şi sistemele de plată trebuie să asigure buna funcţionare la volume mari de tranzacţii. Un parametru indică volumul pentru care a fost realizat un sistem de plată: MTBF = timpul mediu de funcţionare între defecţiuni. Un validator la care producătorul specifică 1.500.000 evaluări de bancnotă între 2 defecţiuni este net superior unuia care nu are specificat acest parametru sau acest parametru este mult mai mic.
Pentru orice echipament automat, abordarea sistemelor de plată pleacă de la valoarea produselor sau serviciilor oferite. Creditul maxim este suma totală pe care automatul este programat să o încaseze pentru o tranzacție. Acesta este impus de preţul maxim, de tipul de cupiură preconizat a fi utilizat: doar monede, doar bancnote, sau atât monede cât şi bancnote. Restul minim este rezultat din diferenţa dintre Creditul maxim şi cel mai mic preț al bunurilor vândute. Controllerul este programat să accepte plata doar dacă există posibilitatea de a face plata restului minim, altfel sunt acceptate plăţi doar cu cupiuri reciclabile (care pot fi folosite pentru plata restului).
De exemplu, un automat care vinde produse ale căror preţuri sunt de la 2,70 la 8,50 lei, va fi programat să accepte Credit maxim de 10 lei. Trebuie să fie capabil să plătească Rest minim egal cu 7,30 lei. Dacă nu există aceste sume în sistemul care plătește restul controllerul opreşte acceptarea banilor pentru că nu poate încheia tranzacţia în mod corespunzător. Un astfel de automat trebuie să aibă sisteme de plată care să accepte monede de 10 şi 50 de bani, să plătească rest în monede şi să valideze bancnote de 1, 5 şi 10 lei.
Alegerea sistemelor de plată este determinat de preţul produselor, de modul cum se desfăşoară tranzacţiile, de numărul şi de volumul acestora între două vizite ale operatorului care trebuie să alimenteze cu produse, bani de rest şi să colecteze banii încasaţi. Importantă este şi amplasarea automatului, genul de clienţi care apelează la produsele oferite.
Se pot face scenarii despre modul în care se desfăşoară tranzacţiile, cele mai probabile cupiuri în care se va face plata, acceptarea de către client a plăţii restului în monede şi care poate fi volumul acestora. Urmărind funcţionarea unui automat într-o locaţie, aflând reacţia clienţilor se pot trage concluzii care pot duce la schimbarea cerinţelor faţă de sistemele de plată.
Un producător de automat stabileşte în momentul proiectării tipul de sisteme de plată preconizate a fi instalate, în funcţie de o multitudine de factori, printre care și țara unde intenționează să îl vândă, respectiv banii în circulație și prețurile posibile. Schimbarea tipurilor de sisteme de plată într-un astfel de echipament este relativ dificilă şi necesită improvizaţii şi modificări.
Să alegem sisteme de plată:
Cu Monede
Cel mai simplu sistem de plată este acceptorul de monede sau jetoane, numit impropriu jetonieră. În ţara noastră, în tranzacţii pe automate se folosesc monede de 50 şi 10 bani, foarte rar de 5 bani şi niciodată de 1 ban. Acest lucru se datorează valorii mici a monedelor şi disponibilitatea relativ restrânsă a acestora. Majoritatea preţurilor se rotunjesc la nivel de zecimi, doar în foarte puţine magazine preţurile sunt cu sutimi de lei. Acceptoarele de monede pot funcţiona pe interfeţe paralele sau MDB. Ele se montează de obicei direct pe uşa automatului cu un panou frontal care permite introducerea monedelor/jetoanelor şi returnarea celor neacceptate, cele acceptate sunt depozitate într-o cutie, numită cash box, prevăzută pentru aceasta. Este un sistem simplu, fabricat de mulţi producători în cantităţi foarte mari şi este ieftin. Constructiv poate fi de la simplu la complicat. Un acceptor simplu care compară fizic moneda introdusă cu una de referinţă amplasată în interior, va putea accepta doar acea cupiură, iar gradul de securitate va fi foarte scăzut. Acceptoarele moderne asigură recunoaşterea cupiurilor prin mijloace si metode sofisticate care asigură siguranţă mărită.
Datorită valorii mici a monedelor româneşti, automatul trebuie să valideze bancnote pentru a acumula Creditul maxim. Acest lucru duce la obligativitatea plăţii restului. Cel mai economic mod de a plăti restul este în monede, prin utilizarea acceptoarelor de monede cu plata restului, impropriu numite restiere. Conceptul este simplu, monedele, după acceptare, sunt depozitate temporar în tuburi de reciclare, de unde ulterior pot fi plătite ca rest. În situaţia umplerii tuburilor, monedele acceptate sunt trimise în cash box, de unde nu mai pot fi recirculate. Acest sistem de plată este mai complicat, lucrează pe interfeţe seriale, pe protocol Executive sau MDB. Sunt produse şi variante capabile să controleze la rândul lor şi alte sisteme de plată cum ar fi validatoare de bancnote sau hopper. Necesită pregătirea adecvată a automatului în sensul prevederii cu jgheaburi pentru circulaţia monedelor, către sistemul de plată şi de la acesta. Există mai multe modele disponibile cu 4, 5 sau 6 tuburi de reciclare a monedelor, cu interfaţă simplă sau multiplă. Alegerea se face și în funcție de capacitatea de monede ce pot fi pregătite pentru plata restului
Cu Bancnote
În ţara noastră plăţile se efectuează în mare măsură cu bancnote. Acest fapt impune utilizarea validatoarelor de bancnote în aproape toate automatele de pe piaţă. Există o gamă mare de validatoare, cu validare din prima inserţie sau după mai multe inserţii, cu sau fără casetă de acumulare de bancnote, cu grad de siguranţă mai mare sau mai mic, fiabile sau mai puţin fiabile, cu preţuri foarte diferite. Gama de bancnote acceptate este dată de dimensiunea acestora, în general de la 1 la 50 lei, validatoare mai mici, specifice pentru vending şi de la 1 la 500 lei, mai mari specific altor industrii (gaming, ticketing, kiosk, etc). Funcţionează pe baza unor sensori care primesc o serie de informaţii despre bancnota inserată şi prin compararea cu date de referinţă o evaluează ca validă sau nu. Bancnotele noastre sunt toate realizate pe suport de polimer, au cupiuri cu dimesiuni diferite, au o durată de utilizare mare, dar în circulaţie suferă degradări, deteriorări permanente, acumulează murdărie. Aceste lucruri fac sarcina validatoarelor foarte dificilă. Există validatoare cu casetă de acumulare cu capacitate de 300, 500 sau chiar mai mari, şi care permit manevrarea cu uşurinţă a bancnotelor încasate. Deseori criteriul de alegere al validatoarelor este impus de spaţiul disponibil în automat. Uneori sunt necesare cutii suplimentare ataşate automatului pentru a instala validatoarele. Foarte rare sunt validatoarele care funcţionează pe interfeţe paralele, deoarece pe aceste interfeţe controllerul are foarte puţine posibilităţi de a deţine controlul asupra unui astfel de sistem de plată. În vending se foloseşte aproape în exclusivitate interfaţa şi protocolul MDB. Pe automatele care au interfaţă serială doar pentru protocolul Executive lucrurile se complică, protocolul nu poate controla validatoare de bancnote. Pentru lucrul cu validatoare de bancnote este necesar fie utilizarea unui adaptor special, fie conectarea la controller prin intermediul unui acceptor de monedă cu plata restului sau a unui cititor de cartele, care sunt capabile să lucreze în Executive cu automatul şi să asigure controlul unui periferic în MDB. O astfel de situaţie poate duce la creşterea costurilor legate de validarea bancnotelor.
Validatoarele se aleg în funcţie de cupiurile necesare tranzacţiilor, de gradul de acceptare aşteptat, de gradul de securitate dorit, de fiabilitate, de dimensiune, de utilizarea casetelor și capacitatea acestora.
Hoppere
Plata restului constituie un factor important în funcţionarea unui automat. Cel mai economic este plata restului în monede. În raport cu volumul de rest plătit între două vizite ale operatorului, de valoarea preţurilor şi a Creditului maxim acceptat se face alegerea sistemului de plată a restului. Se pot folosi acceptoare cu plată / rest în 1 sau 2 cupiuri, cu un număr maxim de 6 tuburi a circa 80 monede în fiecare (circa 480 monede pentru rest). Dacă acest volum nu este suficient se pot folosi hoppere. Într-un hopper se poate pune o cupiură şi poate avea o capacitate de 500, 1.000, 1.500 de monede sau mai mult. Hoperul poate fi umplut manual de operator sau poate primi spre reciclare monede de la un acceptor de monede. Un hopper trebuie să aibă o tubulatură pentru a dirija monedele spre client şi acest lucru nu este uşor de realizat într-un automat care nu a fost realizat pentru asta. Există şi sisteme de plată a restului în bancnote, dar sunt scumpe, de mari dimensiuni şi sunt specifice altor industrii.
Cashless
Tot mai mult se folosesc în automate sistemele de plată fără cash, aşa numitele carduri sau chei. Constructiv sunt mai multe tipuri de carduri: magnetice sau cu cip (carduri bancare) şi cele cu RFID utilizate în control acces şi în vending. Cele bancare necesită o infrastructură care să permită conectarea la bancă. Cele care lucrează în RFID se pretează la utilizarea în locaţii închise (clădiri de birouri, fabrici, etc). Prezintă o serie de avantaje de fidelizare a clientului, facilități de marketing, etc. Pot funcţiona pe interfeţe şi protocoale Executive sau MDB. Unele modele pot asigura utilizarea perifericelor MDB la controllere care lucrează doar în Eecutive. Posibilitatea de a utiliza plăţi de pe carduri care permit şi controlul accesului în clădiri este un avantaj real pentru că nu implică costuri cu cardurile din partea proprietarului automatului. Nu necesită o pregătire prealabilă a automatului pentru instalare. Permit o exploatare simplă, eficientă şi atractivă.
Interfeţe şi posibile adaptări
În alegerea sistemelor de plată un factor important este compatibilitatea sistemelor cu automatul pe care se doreşte instalarea acestora. Există o serie de adaptoare sau soluţii de interconectare între diversele tipuri de interfeţe şi protocoale, dar este necesară alegerea soluţiei corespunzătoare pentru o funcţionare corespunzătoare.
Monedele şi bancnotele care circulă pe piaţă suferă modificări în timp prin uzură, apariţia de noi emisiuni monetare, aducerea din străinătate a unor monede cu caracteristici asemănătoare cu cele româneşti poate crea probleme, românul improvizează şi uneori găseşte şaibe sau rondele metalice care pot fi recunoscute, de către unele acceptoare ca monede valide. Sistemele de plată si cupiurile au o viață proprie și le trebuie acordată atenție pentru a menține la un grad cât mai ridicat gradul de acceptare a acestora.
Pe de altă parte producătorii de sisteme de plată serioşi caută permanent soluţii de îmbunătăţire a performanţelor echipamentelor realizate. Iar aici apare rolul distribuitorului de sisteme de plată, să asigure permanenta colectare de cupiuri de pe piaţă, să sesizeze orice anomalie în buna funcţionare a acceptatoarelor sau validatoarelor, să asigure întreținerea preventivă și corectivă a sistemelor şi să obţină sprijinul producătorului pentru remedierea problemelor, acesta realizează noi versiuni ale firmware-ului şi software-ului care fac sistemele de plată să funcţioneze la performanțe maxime.
Producătorii de automate, la rândul lor, elimină erorile sesizate în funcţionarea echipamentelor şi actualizează softul pentru echipamente.
Pentru un proprietar de automate este esenţial să lucreze cu ultimele versiuni de soft pentru automat şi pentru sistemele de plată. Distribuitorii de automate şi de sisteme de plată au răspunderea aducerii celor mai noi versiuni de soft, dar este responsabilitatea proprietarului să le ceară şi să le implementeze. Partea cea mai sensibilă dintr-un automat rămâne sistemul de plată. O selecţie care nu funcţionează pe un automat, afectează vânzarea unui produs. Nefuncţionarea unui sistem de plată blochează complet vânzările unui automat.
Înainte de a achiziţiona, studiaţi oferta pieţei. Definiţi cerinţele dumneavoastră faţă de automat şi sistemele de plată. Ce durată de exploatare estimaţi, câte tranzacţii pe zi, după câte tranzacţii sau la ce interval intervine operatorul pentru a introduce noi produse sau consumabile, sau să colecteze banii şi să introducă monede pentru rest. Evaluaţi costurile fixe (salarii, exploatare maşină, etc), cele variabile (produse la vânzare, consumabile, etc), cele legate de întreţinerea preventivă (recomandată de producătorul automatului şi al sistemului de plată), cât şi o estimare pentru reparaţii neprevăzute. Calculaţi rentabilitatea automatului şi asiguraţi-vă de faptul că se amortizează, se acoperă costurile de reparaţii neprevăzute şi mai ales dacă vă mai rămâne profit. Documentaţi-vă asupra automatului și sistemelor de plată, dar mai ales asupra a ce se află în spatele acestora. Cine le produce, anul de fabricatie, dacă producătorii au reprezentanţă comercială în ţară, cine asigură service, în şi după garanţie. Cereţi referinţe de la alţi cumpărători, despre fiabilitatea acestora, asupra modului de asigurare a service-ului, asupra gradului de disponibilitate pentru exploatare a echipamentelor, verificați dacă produsele mai sunt în fabricaţie sau nu, dacă cineva asigură piese de schimb pentru acestea şi pe ce durată .
Faceţi un tabel comparativ al sistemelor de plată de la diferiţi furnizori şi producători, puneţi toţi parametrii pe care îi puteţi aduna. Decideţi numai în cunoştinţă de cauză, este vorba de banii dumneavoastră, de acum şi pe toată durata exploatării. Cereţi furnizorului lista principalilor clienţi, contactaţi-i pe aceştia şi luaţi referinţe asupra gradului de satisfacţie faţă de produs, furnizor, distribuitor şi producător.
Sistemele de plată sunt permanent solicitate, sunt supuse unor acţiuni de vandalizare, sunt murdărite de însăşi cupiurile introduse. Toate acestea impun o întreţinere riguroasă, atât preventivă cât şi corectivă. Scoaterea din funcţiune a unui sistem de plată, în vedera întreţinerii sau reparării, trebuie să fie cât mai scurtă posibil, pentru că determină oprirea vânzărilor, De aici rezultă importanţa unui Service de calitate, operativ, fiabil pentru sistemele de plată. Seriozitatea şi promptitudinea Service-ului sunt factori importanţi în alegera sistemelor de plată.
Un sistem de plată ieftin este întotdeauna tentant, deseori un second hand este atractiv. Un sistem de plată la care s-au făcut economii la achiziţie, dar care nu poate fi menţinut în funcţiune cât mai mult timp, pentru care nu există piese de schimb, cu lungi perioade de blocare a automatului, din cauza acestuia creează mai multe pierderi, decât câştiguri. Cântăriţi bine avantajele şi costurile cumpărării sistemelor de plată atât immediate, cât mai ales în perspectiva timpului de exploatare. Un validator de 100 Euro pare mult mai convenabil, decât unul de 500, dar dacă nu funcţionează 4-5 ani şi se constată nefuncţionarea corespunzătoare a automatului, din cauza sistemului de plată, pierderile înregistrate în exploatare sunt incomparabil mai mari, decât câştigul aparent iniţial.
Articol realizat de domnul Virgil Pogăceanu, director tehnic Danemar.