Text: Vendy

Totuși o întrebare “existențială” nu-mi dă pace: de ce se mișcă așa greu lucrurile la noi? Și mă face să-mi pun alte întrebări: de ce beneficiem doar de vendingul basic? Merităm mai mult. Vrem supe, mâncare caldă, pizza și pâine de la automat! Vrem haine și încălțăminte prin vending, vrem telefoane mobile și accesoriile lor, vrem gadgeturi, Iphone-uri, IPad-uri și laptopuri la mașinile de vending pentru tineri, vrem muzica și filme, vrem prezervative și medicamente cu și fără prescripție, vrem bijuterii și accesorii, vrem fructe și legume gata curățate și feliate, vrem parfumuri și cosmetice la aparatul de vending, vrem cărți, ziare și reviste prin vending, vrem lapte, ouă și carne direct de la fermă, vrem piese auto, becuri și baterii casnice la automate, vrem vending…
De ce nu se întâmplă?
Vreau să nu mai stau la coadă, vreau să am timp pentru mine, pentru prieteni, pentru familie, pentru iubită, pentru soție, pentru copii, vreau să fie simplu în loc să fie complicat, vreau să mă distrez în loc să merg la ghișeu să plătesc taxele la stat, vreau să călătoresc, vreau să vizitez, nu vreau să fac cunoștință cu nimeni de la coada de la pâine, de la carne, nu vreau să fac “small talk” cu vânzătorul de bilete de la film, cu vânzatoarea de la chioșcul de ziare, nu vreau să îmi povestesc viața farmacistei din colț și nici nu vreau să las bacșiș celui care-mi livrează pizza…
De ce nu se întâmplă?
Vrem mai mult! Cine stă în calea fericirii noastre? Răspuns: EI! Celor care le place să stea la coadă, să-și piardă timpul la rând, celor care le e frică de tine și de ce însemni TU, de butoane, de ecran, de comenzi, de vocea aparatului, de luminițele tale, de faptul că nu votezi, sunt nemulțumiți că nu consumi curent prea mult și că nu iei salariu. Îi deranjează că le ești în drum, că dai rest, că pot să-ți plătesc produsele cu cardul sau atingând ușor portofelul de tine, sau prin telefonul mobil. Toate lucrurile astea îi scoate din minți, îi intrigă, îi deranjează…
Neîncrederea omului în mașină. Ce facem cu ea? “Nu sunt sigur că s-a efectuat plata”, auzi de la cineva.“Mi-e teamă să nu mi se vadă tranzacțiile”, zice altul. Cum “stingi” asta? Cu deschidere, cu transparență, prin corectitudine, prin bună comunicare, prin oferirea bonului fiscal după fiecare tranzacție, prin curățenia aparatului, prin discreție. Lasă “nevoia” să aducă omul la tine.
Ce facem cu omul din spatele mașinii? Până la urmă 50% din ezitarea cu care ești folosit se datorează unui om care te “operează” și acesta trebuie să fie ca tine: rece, calculat, curat, cinstit, rapid…altfel Om vs. Mașină se transformă în întâlnirea Om vs. Om, în care fiecare vine cu tarele sale și atunci ajungem să stricăm totul.
Alb vs. Negru. Ce alegem? Decizia de azi ne va afecta pe toți mai târziu. Câștig acum cu teamă sau câștig în timp cu zâmbet?
Știu, tu vrei să fii cinstit, dar celălalt…uuf, nu te lasă. EL are bani, mașină și își face vacanțele în străinătate și tu…care vrei să fii corect, vezi bunăstarea LUI rezultată din necinste și cedezi “negrului”, ispitei, devii “neloial”, privești chiorâș pe oricine îți trece pragul. Acum e bine. Era cât pe-aci să cedezi “albului”, onoarei, cinstei, loialității…față de tine,…față de client.
De ce nu se întâmplă?
Ce? Eu vreau vending, vending adevărat, vreau să fie peste tot. Cum? La vedere. Simplu. Eficient. Corect. Tu-ți ceri scuze când nu-mi mai poți livra produsul (în loc să-l aud pe EL cum îmi mârâie printre dinți ceva neinteligibil), să-mi mulțumești că am cumpărat fie și cu vocea aia rece și metalică (în loc să-l aud cum îmi spune fără să mă privească în ochi: “următorul!”), să-mi fii în drumul către servici sau către casă, să te găsesc noaptea când peste tot s-a închis, să reciclezi când celălalt aruncă pe jos, să fii economicos…
Ai toate calitățile pe care omul nu le are. Poate d-aia n-o să văd prea curând ceea ce îmi doresc, ne dorim, își doresc cei mai mulți dintre noi, dar nu avem curaj să spunem ce vrem.
Sau n-avem puterea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*