Revista noastră demarează un serial de articole dedicate vendingului japonez, poate cea mai mare industrie de vending din lume. Națiunea japoneză nu este numai una de work-aholici, ci și una de iubitori de tehnologie și mașini. În acest prim episod vom face o primă incursiune în relația absolut fascinantă între automatul de vending și poporul japonez.
Ce este interesant de observat la niponi, experiența cutremurului și a catastrofei de la Fukushima i-a făcut pe aceștia să experimenteze beneficiile vendingului extrem pe care-l practică la ei în țară.
În Japonia există peste 1,8 milioane de automate de vending care se află amplasate în mall-uri, în stații de tren și de metrouri și în general este ocupat orice colțișor de trotuar sau intersecție din orașe. Multe dintre mașini sunt adevărate bijuterii tehnologice, cu standarde mult mai ridicate decât să zicem cele americane, aici vorbim în special în interfața touchscreen omniprezentă și îmbinarea sublimă a sistemelor mecanice cu cele electronice în zona livrării de produse – spectacolul livrării fiind extraordinar.
O zi standard de turist în Tokio este de la început până la sfârșit guvernată de mașinile de vending, de la livrarea de adăpost, alimente sau entertainment. Dar de ce este totul posibil aici? Cum poate automatul de vending japonez să furnizeze o soluție de “lifestyle” totală și de ce are Japonia atât de multe mașini de vending; mult mai multe decât în alte părți?
Cu siguranță, rata foarte mică a criminalității joacă un rol important. Automatele pot fi amplasate în arii publice cu riscuri minime de furt sau vandalism. Dar asta tot nu explică de ce niponii au îmbrățișat mașinile așa de ușor.
Obsesia japonezilor pentru mașinile de vending a început în 1967. În acel an, cuprul care era mai ieftin înlocuieşte argintul mai scump, ce se folosea în realizarea monedelor de 100 de yeni, rezultând o creştere a cererilor față de această monedă. Multe automate acceptau la plată numai monede de 10 yeni, iar oamenii au avut nevoie să utilizeze mai multe monede la plată. Dar, monedele de 100 yeni au făcut mult mai uşor şi mai convenţional de folosit automatele de vending. Oamenii practic au resimțit necesitatea pentru a utiliza doar o monedă unică.
Tot în ’67 este anul când liniile ferate nipone (cunoscute sub numele de Kokutetsu) încep să vândă tichete de călătorie prin intermediul mașinilor de vending. Din această cauză, bărbați sau femei, copii sau bătrâni au fost nevoiți să folosească aceste automate.
Mai există o explicație pentru fascinația japonezilor pentru mașinile de vending: apariția roboților. Există o accepțiune în mentalul japonezilor conform căreia roboții vor aduce dreptatea și pacea în societatea niponă, pe când, pe de altă parte, în SUA și Europa roboții sunt asociați în special cu inamicii.
Automatele de vending sunt un fel de roboți, deci japonezii au acceptat în subconștient acest robot la fel de ușor ca roboții din desene animate. (va urma)