Etajul celei mai înalte clădiri din centrul oraşului Berkeley, California, este vitrat pe toate laturile cu imagini ale creațiilor făcute de mâna omului cum ar fi: Podul Golden Gate, Turnul Sather de la UC Berkeley, case cocoţate pe dealuri. Dar cea mai interesantă fereastră de aici, este cea în spatele căreia există o cameră mică, care se află pe latura frontală a unei cutii metalice de 180 de kilograme. Aici se află un aparat de vending care poate face aproape orice îți dorești.

Unul din inventatorii aparatului este Drevno, care este student la Berkeley şi cofondator al lui Dreambox, companie pe care a început-o cu proaspăt absolvenții Richard Berwick şi David Pastewka, în scopul de a face imprimarea 3D mai populară și mai accesibilă oamenilor. Primul produs al companiei? Aparatul de vending care distribuie creații imprimate 3D, numit și acesta tot Dreambox.

Acesta preia un proiect ce îi este trimis de cineva, să zicem un arhitect şi îl transmite către imprimantă. Duza de fus a imprimantei se mută ca un insectă silențioasă, fără să afecteze firele din material plastic fierbinte şi încet, încet dă definiţie unui obiect, strat cu strat. Tabelul aflat lângă el este un scrapyard pentru testarea de printuri, ce include un model mic și dur al unui ornament simetric din trei ace legate, făcut din plastic biodegradabil PLA albastru şi o carcasă de iPhone flexibilă, ce a fost inclusă într-un experiment de imprimare cu nailon.

Fetele și băieții din campus au solicitat ferestre personalizate; Dreambox nu se dă înlături de la nimic, exceptând piesele de armament. Drevno favorizează creațiile mai practice. Comanda sa preferată de până acum este un deschizător de sticle. Iată care sunt principiile de funcționare ale aparatului. În primul rând, cineva încarcă un model de obiect 3D luat dintr-un program de proiectare asistată de calculator (CAD). Puteţi face acest lucru online sau, mai degrabă, prin conectarea unui port USB chiar în aparatul de vending, folosind un ecran tactil pentru navigare.

Dacă nu aveţi un proiect personalizat la îndemână, puteţi alege dintr-o colecţie de modele populare. Când imprimanta termină un obiect, un braţ îl impinge pe suprafaţa de construire, de unde acesta alunecă pe o bandă rulantă, într-un compartiment special.

Toate acestea durează aproximativ o oră şi jumătate, şi când elementul este gata pentru a fi ridicat, veţi primi un SMS cu un cod pentru deblocare acestuia. O singură imprimare costă, de obicei, aproximativ 15 dolari, şi poate fi de mărimea unei felii de pâine. Fondatorii lui Dreambox s-au întâlnit în urmă cu doi ani, într-un curs de dezvoltare de aplicații pe mobil de la Berkeley.

Drevno a fost liderul echipei aflate în spatele lui CalSol, o mașină solară proiectată de studenți, care a participat la curse de-a lungul Australiei, în 2011. Imprimarea 3D era încă relativ nouă, şi echipa CalSol concura împotriva şcolilor care aveau la îndemâna tehnologia necesară, dar care pe atunci era în curs de formare.

Neavând la dispoziție în campus suficiente imprimante 3D pentru a face piese de plastic viabile pentru mașina solară, Drevno a apelat la internet. Serviciile online erau prea lente, tipărirea şi livrarea ajungând cu uşurinţă la o săptămână.

Faptul că ei s-au lovit de aceste probleme de proiectare, a fost crucial pentru geneza lui Dreambox. În mod natural, trio-ul a venit cu ideea de a crea o stație de imprimare 3D rapidă și ieftină, pentru ca ei înşişi – şi alţii – să o poată folosi la nevoie.

Ca parte din proiectul Dreambox, Drevno se ocupă de ingineria back-end, Pastewka are ingineria front-end şi Berwick este specializat în hardware. După mai mult de 1 an de încercări de a pune pe picioare diferite proiecte, în cinci săptămâni, echipa a construit Dreambox, iar codul de automatizare este scris chiar de ei.

La sfârșitul lunii martie, aparatul de vending s-a mutat din laboratorul lor şi și-a făcut prima apariţie complet funcţională în campusul aflat în interiorul lui Etcheverry Hall. Lansarea s-a dovedit populară, şi chiar şi în timpul vacanţei de primăvară, un număr de studenţi s-au oprit pentru a încerca aparatul. De atunci, cuvântul Dreambox s-a răspândit printre arhitecţi şi ingineri dar și la un număr mare de studenţi care au dorit să experimenteze imprimarea 3D pe brelocuri şi cu personaje de jocuri video.

Dreambox este o idee care ar putea face această tehnologie mai accesibilă tuturor celor interesați şi care dă startul revoluţiei în imprimarea 3D.

Următorul pas mare pentru Dreambox este acela de a își împrăştia aparatele în întreaga ţară. Misiunea lui Dreambox este să dezlănţuie creativitatea şi inovarea prin plasarea de facilităţi de producţie automată locale pe tot teritoriul Statelor Unite. Pentru a își atinge acest obiectiv, echipa Dreambox adună feedback de la clienți, face brainstorming pentru următoarea versiune a lui Dreambox, încercând să își dea seama cum să introducă aparatele în mall-uri şi în magazine şi adăugând mai multe opţiuni de materiale imprimate, cum ar fi ABS-ul (acelaşi plastic folosit pentru piesele Lego), nailonul, metalul şi lemnul.

Nivelul prețurilor la nivel de consumator pentru imprimantele 3D este în scădere, astfel că este mult mai fezabil să ai o astfel de imprimantă acasă, dar este totuși interesant să ne uităm la cum au progresat aparatele de vending, de la comercializarea de DVD-uri şi cutii cu bomboane, la fabrici în miniatură care pot face orice, de la opere de artă complicate, până la copia chipului dumneavoastră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*