Nu am avut ocazia să vorbim direct și strict doar de acest subiect. Ce părere aveți de vendingul din școli? Credeți că școlile, liceele și facultățile din România ar trebui să beneficieze de un “vending special”, dedicat? Sau ar trebui să fie unul comun, ca în oricare alt loc.

Vendingul sănătos

Un trend în vogă în SUA este cel care promovează “healthy vending”. Produse asupra cărora omul a intervenit mai puțin sau deloc, cum ar fi sucuri naturale, sandvișuri proaspete cu puține calorii, fructe, legume, batoane de cereale, fără snacksuri soioase și gustări sărate. Automatele acestea au prins la tineri, sunt viu colorate au wi-fi gratuit, touchscreen și diverse alte gadgeturi pe care adolescenții le apreciază și le doresc la un aparat de vending modern, inclusiv plata cu cardul sau prin NFC.

Prin comparație, România nu este în stare să ofere așa ceva pentru că piața de vending de la noi este prea preocupată să facă profit, dar fără să ofere un serviciu adresat comunității. Și, mă rog, dacă se face că oferă unul, acesta este întâmplător și nesustenabil, adică ți-l oferă un timp și după aceea revine la serviciile de bază. La noi SH-urile domină piața total. Nu ai ocazia prea des să vezi în exploatare un aparat nou.

Întorcându-ne la școlile din România și la ce servicii de vending găsești aici, probabil nu veți fi foarte șocați dacă v-aș spune că nu există aparate “dedicate” acestui segment. Nici pomeneală de produse “bio” sau ceva de genul, nici vorbă de aparate noi și pline de gadgeturi. Nu există nici o diferență între un aparat găsit în școli și unul de pe stradă de aiurea.

Este păcat că nimeni nu dorește să penetreze în mod profesionist o astfel de piață generoasă și care ar beneficia și de clienți tineri și ușor de format mai târziu. Sigur, există vendomate aici, dar nu au un specific, așa cum ar trebui. Automatele de vending din școli sunt la fel ca oricare altele din alte zone ale orașului, ceea ce nu mi se pare normal.

Ar trebui să ne pese mai mult de copiii noștri și de ceea ce le dăm să mănânce și să bea. Înainte de ’89 primeai un pachet de acasă, ceva pâine cu unt și poate niște salam, acum primești covrigei, sărățele, chipsuri, biscuiți, răcoritoare pline de chimicale și de zahăr. Acestea sunt, de cele mai multe ori, branduri recunoscute, promovate intens în mass-media și care au o mare priză la publicul tânăr, le dau acestora senzația că sunt cool, interesanți.

“Ești ceea ce mănânci” nu se aplică și la nivelul conștientului consumatorului din școli. Mâncăm și bem ce ni se oferă. Nu avem o piață cu consumatori educați. Însă nici feedbackul dacă ai vrea să-l lași undeva nu ai avea unde. Operatorii nu au un loc unde să le permită clienților lor să le zică ce au pe suflet în legătură cu serviciile și produsele oferite la vânzare în aparatele de vending din școli. Poate tinerii ar spune ce și-ar dori în aparate dacă ar fi interes să le și fie ascultată părerea.

Interacțiunea

Un alt deziderat al aparatelor de vending din școli ar fi interacțiunea mai ușoară și mai concretă cu tinerii. Share-ul, forward-ul sau like-ul sunt la modă și ar putea fi și un mod mai interactiv de interacțiune între vendomat și tânăr. Un format de prezentare “prietenos” și o platformă de comandă așișderea ar face dintr-un automat de vending un instrument util atunci când ai dori o pauză. Sunt aparate care îți oferă acest lucru – produse sănătoase și o interfață de comunicare, în același timp. Au apărut și în România aparate care oferă cafea de calitate și produse derivate, la un preț rezonabil, de exemplu, și un ecran touchscreen, internet, posibilitatea încărcării unei cartele telefonice, plata diverselor facturi, dar și posibilitatea de a fi online, pe facebook sau pe twitter.