de Oana Mihalache

Aparatele de vending au fost concepute, printre altele, pentru a ușura experiența de cumpărare a omului modern: grăbit, mereu în mișcare, dornic de noutate. În plus, clientul simte că deține controlul în procesul de achiziționare: își alege singur produsul, nu trebuie să interacționeze cu nimeni pentru asta și își ia singur restul – atunci când este posibil.

Toate aceste lucruri sunt valabile în situațiile în care totul merge conform planului. Altfel spus, când achiziționarea unui produs decurge fără niciun obstacol. Să ne imaginăm însă următoarea situație, în care probabil mulți dintre cei care folosesc aparatele de vending se vor regăsi. Ajungi în fața unui aparat de vending și te apropii de el chitit să îți iei o băutură răcoritoare. Să presupunem, de dragul ipotezei, că ești istovit după o zi de muncă, sau că ai umblat câteva ore prin soare și ești foarte însetat.

Vendomatul îți apare ca o oază în mijlocul unui ținut arid, ca o fata Morgana în toată concretețea ei. Scanezi rapid rafturile de după geamul gros, rămâi cu ochii pironiți pe produsul ales și cauți grăbit bancnotele necesare. Le introduci în validatoarele de bancnote, apeși cu dexteritatea unui pianist pe butoanele numerotate cu cifre de pe panoul de control și aștepți. Așteptarea se prelungește. Rămâi cu ochii pironiți pe spirala din metal care ar trebui să îți elibereze produsul și vezi ca nici nu se clintește. Dai nervos din picior și eventual, mai apeși odată pe butoane. Din nou, nicio mișcare. Totul pare țintuit locului: tu, aparatul, produsul pe care îl vrei cu ardoare și…chiar timpul. Te uiți în stânga și în dreapta, căutând parcă aprobare pentru gestul pe care urmează să îl faci și te uiți apoi nemulțumit la aparatul de vending. Tava de servire e în continuare goală, iar tu refuzi să pleci de acolo până ce comanda ta nu e onorată. Un serviciu plătit trebuie să fie făcut – e motto-ul oricărui client, până la urmă, nu ai de ce să renunți. În plus, parcă setea te-a cuprins și mai tare.

Ce-i de făcut într-o asemenea situație? Nici nu apuci să te întrebi retoric asta, că te și surprinzi zgâlțâind ușor aparatul. Cum-necum, produsul tău tot nu cade. Poate ai ales tactica greșită, așa că începi și să lovești în geam, de parcă vendomatul ar fi un aparat ușor de resuscitat prin astfel de manevre. Chiar dacă încerci să contactezi un operator și să îi explici situația disperată în care te afli tu, cumpărător grăbit și însetat, rezultatul va fi nul. Afli eventual că o echipă îți va veni în ajutor, însă poate dura chiar și câteva ore până vine cineva să te ajute fie să îți recuperezi banii, fie produsul, ca să nu rămâi client păgubit.

Să presupunem, tot de dragul ipotezei, că totul se termină cu bine. Te vei întreba apoi, cum de a fost posibil una ca asta, de ce ai reacționat așa, vei povesti poate prietenilor pățania ta, ori îți va servi drept scuză pentru o întârziere nejustificată. Dacă ai fost sau vei fi într-o astfel de situație, află că reacția ta este aproape firească. În era vitezei, a telefoanelor inteligente și a mașinilor care preiau din sarcinile omului, suntem obișnuiți să fim serviți imediat, mai ales că aparatele de vending au intrat de câțiva ani în viețile noastre și nu ne așteptăm să fie desuete în funcționare. În plus, orice întrerupere într-un astfel de circuit cotidian este o distrupție peste care nu suntem dispuși să trecem așa – cu una, cu două.