de Laurențiu Neacșu
Implementarea legislației comunitare privind managementul deșeurilor de ambalaje a readus în actualitate problematica ambalajelor reutilizabile, considerate mult mai prietenoase cu mediul.
Această abordare nu este o noutate, ambalajele returnabile fiind utilizate intensiv și la noi în țară până la începutul anilor ’90. Folosirea ambalajului returnabil generează costuri logistice suplimentare și, dintr-o anumită perspectivă, este o frână în stimularea tendinței consumeriste a populației. Ceea ce nu este neapărat rău. Consumerismul ultimilor douăzeci de ani este respunsabil de scăderea generală a calității produselor fie că vorbim de automobile, îmbrăcăminte, alimente, electronice, etc. Numărul de cicluri de viață este redus, pentru a face loc mai ușor noilor modele, pentru a scoate bani mai mulți și mai repede din buzunarele populației.
Cu toate acestea, în industria de vending, avantajele ambalajului de unică folosință sunt indiscutabile. Dincolo de igienă, clientul din target se află în mișcare, astfel încât stocarea ambalajului în vederea predării spre reutilizare ar fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Cum ar fi ca un călător în tranzit prin țară să care în plus pahare și casolete pentru a le preda spre reutilizare? De neconceput.
Iată însă că în piață încep să prindă teren, mai ales ca urmare a ofensivei împotriva plasticului, ambalajele biodegradabile. Producătorii acestora susțin că ele pot înlocui un segment semnificativ din ambalajele alimentare sau ale produselor destinate consumului populației. Și în România au apărut atât produse cât și materii prime pentru producerea de ambalaje biodegradabile. Deși aceste ambalaje sunt promovate agresiv ca fiind prietenoase cu mediul și ca o soluție la problema reciclării, realitatea este puțin diferită.
Pentru început ar trebui menționat că ambalajele biodegradabile nu elimină obligația de reciclare. Ele se pot recicla prin compostare și, chiar dacă nu se regăsesc în lista fracțiilor din prevederile Legii nr.249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje cu modificările și completările ulterioare, sunt circumscrise obligației generale a importatorului/distribuitorului de a valorifica 60% din totalul ambalajelor.
Reciclarea acestor ambalaje biodegradabile se poate face prin compostare, în instalații speciale. Bineînțeles că nu ne referim aici la ambalajele biodegradabile tradiționale (paleți de lemn, cutii de carton sau pahare de hartie etc.) ci la acele ambalaje care se doresc a fi un înlocuitor al plasticului.
Astfel, scăpăm de plastic, dar nu scapăm de obligațiile de mediu. Spre deosebire de materialul biodegradabil (celuloza din porumb cel mai adesea) plasticul este mai versatil și mai rezistent la manipulare. Prețul, încă prohibitiv, este un alt argument împotriva folosirii acestor ambalaje noi, motiv pentru care probabil că, în lipsa unor măsuri cu adevărat stimulative pentru actorii industrie, nu o să se schimbe nimic în viitorul apropiat.
Cum ar putea deveni ambalajul biodegradabil o soluție? Cel mai simplu, prin excluderea lui din rândul ambalajelor care generează obligații de reciclare. A nu se face confuzie cu colectarea!
Reciclarea presupune că materialul se transformă, în urma unui proces de producție finanțat de generatorul de deșeu, într-un produs sau materie primă secundară. În cazul ambalajului biodegradabil compostul se realizează natural. Mai mult, în anumite situații, printr-o depozitare incorectă a ambalajelor biodegradabile, acestea sunt atacate ușor de fungi, insecte etc., astfel încât compostarea se declanșează necontrolat în paguba proprietarului.
Exonerând importatorul/producătorul de ambalaj biodegradabil de la plata finanțării reciclării, prețul de vânzare al amabalajului biodegradabil poate deveni competitiv cu prețul ambalajului din plastic.
Hexa Concept S.R.L. furnizeaza consultanță în vederea identificării, raportării și reciclării deșeurilor pentru importatori și producători de pe tot teritoriul României. Mai multe detalii pe