de Laurentiu Neacșu

Modificările legislative din 2018 privind legislația deșeurilor în general și a ambalajelor în particular, modificate și completate din nou în 2019 (Legea nr. 31/2019 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu) au avut ca efect blocarea pieței deșeurilor de ambalaje.

Motivele sunt complexe, o parte fiind explicate sumar în articolele mele anterioare. Totuși, am considerat necesară o trecere în revistă mai detaliată, pentru a ajuta și persoanele mai puțin familiarizate cu domeniul (în special din rândul generatorilor de deșeuri) să înțeleagă situația și să își evalueze deciziile în consecință.

“Blocarea pieții” nu este o exprimare exagerată. S-a tradus prin suspendarea activității de producție a unor instalații de reciclare; prin înghețarea achizițiilor de marfă între colectori; prin înghețarea transferurilor de bani dintre OTR și colectori/reciclatori; prin refuzul mascat (de ex. prin prelungiri nejustificate) al încheierii de noi contracte între OTR și generatori sau colectori. Care sunt totuși motivele obiective care au dus la asemenea situații extreme?

1. Amplitudinea modificărilor legislative. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, deși la prima vedere, din titulatură, pare că face mici adaosuri pe ici, pe colo, în fapt, schimbă fundamental modul de lucru în managementul ambalajelor. Este în sine o lege nouă a ambalajelor, care aduce modificări cantitative, calitative, introduce noi actori și schimbă practic responsabilitățile tuturor actorilor vechi din industrie. Modificările sunt atât de ample încât nici un segment implicat în generare, colectare și valorificare – de la persoana fizică și până la fabrica de materii prime secundare – nu scapă nemodificat și fără constrângeri noi.

Pe lângă modificările “pe orizontală” de mai sus, variațiile “pe verticală” sunt, de asemenea, foarte mari. De exemplu, obligația de reciclare a plasticului si a lemnului a crescut la 50% de la 22,5%, respectiv 15%. Adică mai mult decât dublu. Generatorii de deșeuri trebuie să reproiecteze ambalajele și logistica pentru a asigura reutilizarea ambalajelor în niște proporții amețitoare. Și așa mai departe. Aceste variații nu sunt ușor digerabile în nici un sistem de referințe. Nici unui angajat, furnizor, colaborator din orice domeniu nu poți să îi crești obiectivul dintr-o dată cu peste 100% și să te aștepți că face față cu brio.

• Inadecvarea modificărilor legislative. Cea mai gravă eroare de concepție a legiuitorului, după părerea noastră, a fost implicarea bruscă a autorităților locale și a salubristului în procesul de reciclare. Cei doi noi participanți la proces intră în joc cu un handicap uriaș. Niciodată în ultimii 30 de ani, nici autoritățile locale, nici salubriștii nu au fost interesați de colectarea selectivă sau de valorificarea deșeurilor. Scopul lor a fost doar să câștige niște licitații. În consecintă nu au nici infrastructură, nici personal, nici cunoștințe teoretice, practice sau de orice natură, pentru a face față unei industrii dezvoltate pe principii de competitivitate, cum funcționa reciclarea până în 2018. Și nu numai că cei doi intră în joc, din mers, total nepregătiți, dar sunt avansați și într-o poziție dublă: de monopol și de control. Ca și cum într-o companie care merge bine culegi de pe stradă primul trecător și îl pui șef, după ce te-ai asigurat că nu are nici studii superioare, că nu îl interesează nici business-ul și după ce ai retrogradat toți managerii care au crescut până în acel moment organizația. Parcă sună a nepotism, nu-i așa?

Astfel, iată că primul trimestru al anului 2019 se încheie fără ca autoritățile locale – la nivel național – să poată răspunde în mod unitar, scalabil și adecvat nevoilor industriei de reciclare a deșeurilor. Iată că, în continuare, salubriștii nu au rezolvat încă problema colectării selective nici măcar în București, deși taxele au apărut/crescut sub pretextul noilor necesități de finanțare. Iată că OTR-urile, care își doresc să mai supraviețuiască, nu se pot autoriza în lipsa unor contracte cu Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI).

• Incapacitatea vechilor actori de a face față noilor constrângeri. Blocarea OTR-urilor care nu se pot autoriza conform noilor reglementări a dus la blocarea plăților către valorificatori. Există o categorie destul de largă de colectori specializați în identificarea și achiziționarea de ambalaje. O parte semnificativă de la persoane fizice și din condominii. Odată cu modificările menționate, activitatea acestora va fi condiționată – sau direct închisă – de autoritatea locală. Nu interesează efectele în plan social. Oricum, nu vor mai primi bani de la OTR-uri. Poate că este și vina lor că nu au fost interesați să își diversifice portofoliul de activități și doar au crescut liniștiți la umbra unui OTR sau altul.

• Lipsa pârghiilor de autoreglare. Implicarea autorității locale în toată aceastăconstrucție legislativă determină lipsa pârghiilor de autoreglare. Ce putem face dacă ADI refuză / tergiversează semnarea unor contracte în condițiile în care reciclarea este un business contratimp? Nimic. Ce putem face dacă salubristul /autoritatea locală care primește bani de la OTR pentru ambalaje taxează încă o dată populația pentru procentul de ambalaj din deșeurile provenite din gospodării? Nimic. Ce putem face dacă salubristul /autoritatea locală nu colectează selectiv? Nimic. Ce putem face dacă plătim un OTR care nu își realizează obiectivele de reciclare și suntem obligați să plătim alți bani către Fondul de Mediu? Nimic. Ce putem face dacă retailerul nu amenajează condiții de stocare și recuperare a ambalajelor reutilizabile? Nimic…. Să fim sănătoși, dragi generatori, să putem plăti!

Care ar fi perspectiva? … Una destul de tristă pentru generatori. Așa cum spuneam într-unul din articolele anterioare, Statul este singurul câștigător din acest tăvălug al modificărilor legislative. Cea mai sigură variantă de a plăti o singură dată ar fi să plătești direct la Administrația Fondului de Mediu. Cu toată bunăvoința, OTR-urile de ambalaje o sa aibă un an chinuitor, atât prin prisma noutăților pe care trebuie să le gestioneze, cât și prin dimensiunea cantităților pe care trebuie să le recupereze.

Hexa Concept S.R.L. furnizeaza consultanță în vederea identificării, raportării și reciclării deșeurilor pentru importatori și producători de pe tot teritoriul României. Mai multe detalii pe www.6-concept.ro