Valorificarea individuală a deșeurilor de ambalaje este prevăzută în Legea nr. 249/2015 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje actualizată cu Legea nr. 31/2019 (privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu) ca o posibilitate a generatorului de deșeu de a valorifica exclusiv deșeurile obținute din activitatea proprie.
Deși Legea nr. 31/2019 a desființat practic piața liberă a deșeurilor și a înființat o sumă de oligopoluri – situație pe care am expus-o pe larg în articolele mele anterioare din Vending Inside, totuși nu a putut interzice total valorificarea realizată de generatori.
De ce este importantă valorificarea individuală a deșeurilor de ambalaje pentru operatorii economici responsabili?
Pentru că fiecare kilogram de deșeu valorificat individual înseamnă mai puțini bani ieșiți din firmă. Pentru că prin valorificare individuală contribuim personal, vizibil și direct la reducerea munților de gunoaie de la marginea orașelor, a plasticelor din râuri și a cioburilor de pe plajă. Dar pentru o companie, contează în primul rând profitul, așa încât o să explic pe scurt de ce valorificarea individuală produce bani și cum putem să facem în așa fel încât să producem cât mai mulți bani.
Pentru cei mai puțin familiarizați, o să încep prin a explica mecanismul financiar al obligațiilor de mediu. Pe scurt, “poluatorul plătește” este o directivă europeană care impune asumarea răspunderii pentru cei care poluează mediul prin activitatea lor. Cantitativ, producția de deșeuri de ambalaje la nivelul țării noastre este, în baza statisticilor oficiale, a treia sursă de poluare cu deșeuri după activitățile de construcții și extractive. Este normal astfel să fie în atenția autorităților mai mult decât alte categorii de activități. De asemenea, deșeurile de ambalaje sunt și cele mai valoroase, prin prisma finanțărilor la care sunt obligați generatorii, fiind astfel o atracție deopotrivă pentru Stat și pentru diverse grupuri de interese.
Valorificarea individuală a rămas în continuare cea mai ieftină
Concret, generatorul de deșeuri este obligat să recicleze sau să plătească pe alții să recicleze în locul lui. Odată cu 1 ianuarie 2019, generatorii nu mai pot recicla individual cât o făcuseră în anii anteriori, fiind obligați să plătească mult mai scump câțiva intermediari aleși “pe sprânceană” de ministerul de resort sau direct la Fondul de Mediu. De altfel, valorificarea individuală a rămas în continuare cea mai ieftină, dar acum este și cel mai greu de realizat. Diferența de preț poate ajunge până la 50%, dacă este făcută corect și cu ajutorul unor consultanți specializați.
Modalitățile concrete prin care se realizează valorificarea individuală sunt specifice fiecărei industrii și presupun un efort conjugat pe lanțul de distribuție. Chiar dacă la prima vedere valorificarea individuală presupune costuri logistice suplimentare, economia realizată la nivelul generatorului permite acestuia să nu includă costurile de reciclare în prețul produsului.
Cel mai adesea, valorificarea individuală se realizează pentru ambalajele de grupaj și de transport, mai ales în cazul lipsei unui sistem de garanție-depozit aplicat ambalajului primar. Totuși sunt și producători de bunuri de larg consum care reușesc recuperarea și valorificarea ambalajelor primare peste obiectivul de 65%. Ține de modul cum este proiectat ambalajul și de educația consumatorilor cărora se adresează. Dar să lăsăm și cifrele să vorbească! Spre exemplu, pentru 10 tone de deșeu de ambalaj de carton, colectorii oferă până la 3.500 RON. Serviciile de reciclare plătite colectorului costă până la 4.500 RON, iar la OTR am plăti aproximativ 4.500 RON, în timp ce la AFM 13.000 RON. Astfel, în varianta valorificării individuale, cu 1.000 de RON plătiți în final îndeplinim o datorie civică, susținem o industrie națională, participăm direct la fenomenul reciclării, iar cu privire la economii…, se vede de departe. Bineînțeles că nu toți generatorii au deșeuri pe care le pot valorifica direct, dar un pic de aplecare asupra situației poate duce la surprize plăcute.
Ambalaj secundar și terțiar
În cazul industriei de vending, cu excepția producției de băuturi calde (ceai, cafea, etc.) produse și distribuite la automate, întâlnim cel mai adesea redistribuirea produselor fabricate de terți (băuturi răcoritoare, snacks-uri, dulciuri, sandwich-uri, etc.). Astfel, operatorii obțin mult ambalaj secundar și terțiar de la furnizorii lor, pe care de regulă îl neglijează. Diverse audituri de mediu realizate de specialiștii noștri evidențiază așa-numite “costuri nevăzute” determinate de necunoașterea detaliilor și evidențierea incorectă a tipurilor de deșeuri. O componentă importantă este generată de așteptări nerealiste privitoare la costurile reciclării și la prețurile deșeurilor.
O altă situație destul de des întâlnită și despre care am mai relatat anterior, este că problemele de mediu sunt lăsate fie pe mâna unor nespecialiști (diverși angajați la logistică, administrativ etc.), fie pe mâna unor furnizori externi care sunt interesați mai mult de aspecte de formă decât de interesul financiar al beneficiarului.
Ca o concluzie, în general, în suma ecuațiilor legate de reciclare, cu puțină atenție și consiliere profesionistă, operatorii de vending ar putea elimina cheltuielile cu deșeurile și chiar ar putea ieși pe plus.